LOC DE DAT CU GANDUL

Cât de departe mă poate purta melodia asta, filme grave. Îmi "mutilează" mintea şi stimulează imaginaţia. Asta DA! muzică, nu porcăriile comerciale de la radio. Aş vorbi cu păcat dacă aş generaliza, încă mai există muzică ce încântă , însă puţină.

Radiophobia?

 

 

 

 

Într-o vară ascultam radio zi de zi. Ascultam Kiss FM, era un concurs cu premii în EURO şi visam să văd tufa de ieuroi. Adică, oricine ar vrea să câştige bani, dar puţini "joacă". Dezvoltasem o ditamai fobia la anumite melodii gen Picbul sau Andreea Blănică, pentru că nu ascultam din "plăcere", ci să mai anim puţin atmosfera în timp ce lucram ca muncitor necalificat pe "moşie". Parcă mi se rupea splina de fiecare dată când auzeam  unele melodii, începuse să mă doară. Asta până când la plictiseala m-am decis să caut şi alte posturi, şi am dat de Naţional FM. Chiar plăcută muzica lor, adică muzică indigenă 100% , oldies cum ar spune un cunoscător. Oldies are goldie, se ştie.

Radioul din copilarie.

Dacă mă gândesc mai bine, dintotdeauna am ascultat radio. Când eram mic adormeam cu Antena Satelor în surdină,  şi de obicei pe la ora 10-11 după ce se întuneca şi astfel aflam şi eu că s-a dus ziua, că trebuie să merg acasă să mai şi mănânc. De obicei când mă prăbuşeam în lumea viselor dulci o făceam într-un stil mare de om foarte curios, cu piese de teatru. Ascultam şi vizualizam totul, era un interesant joc de imaginaţie.

Şi adormeam ascultând la piesele de teatru ale căror actori aveau nişte voci atât de mature că parcă cuvintele mă sfâşiau pe interior , în sensul bun. Iar de trezit, mă trezeam cu imnul României care începea [cred] pe la 7 fără ceva, după care urma ora exactă. Nici nu dădea ora exactă că eu deja eram intrat în priză şi îmi găseam imediat ceva de făcut, de spart şi distrus. Rupeam în două jucăriile, la propriu, în special maşinile , cream scenarii de accidente după ce mă plictiseam de ele, iar uneori mai primeau şi daună totală.. xD


Mă mai duceam la peşte uneori, dis de dimineaţă, că ştiam că pe la ora aia se duc pescarii adevăraţi  XD , prindeam eu pe cineva, îi cunoşteam pe toti şi aşa aveam cu cine sta. Mai mă intorceam de abia pe la 4-5 după masa. Eram în lumea mea, şi nimeni nu îndrăznea măcar să încerce să mă scoata din ea. Nici măcar n-ar fi avut de ce să facă asta. Cele mai happy momente erau cele când venea concediul părinţilor, şi veneau cu marfă de distrus pentru mine [multe jucării] pe care le făceam praf în maxim o săptămână. Saci întregi!
Mişto rău vremurile alea, acum copii pescuiesc virtual, şi se duc la plimbare pe gugăl ărt cu prietenii de pe feisbuc...

Oameni buni.. Au fost sau.. nu mai sunt?!

E trist,  doar când mă gandesc la cum sunt unii de egocentristi şi superficiali, parcă-s din plastic.. Mă minunez sau poate mă oripilez nici nu ştiu, dar nu-i a bună. Mi-aş dori să pot face ceva in această privinţă şi să găsesc o cale să-i trezesc din somnul parcă "cel de moarte".. Dar nu e vorba doar compatrioţii noştri iubiţi care nu se mai satură de o eternă şaormă cu usturoi.. Ci mă refer la nivel global, că omul s-a împotmolit şi nu mai vrea să iasă din nămol ..


Şi-s toţi nişte cocalari ţâfnoşi, toţi visând la aceleaşi căcaturi materiale, mergând cu nasurile pe sus că deh, cine mai e ca ei !? Cu orizonturile lor înguste și aspiraţii restrânse sau lipsă, purtănd caractere stereotipizate cu agresivitatea specifică.
Şi parcă, totuşi , cocalăii ăia-s pe cât de proşti pe atât de fericiţi.. Probabil din prea multă fericire, creierul se atrofiează permiţând astfel funcţionarea acestuia fără să consume prea mulţi neuroni.

Ce inseamna sa fi fericit, defapt ? 

Viaţa-i frumoasă, prea frumoasă să se prăpădească facând lucruri fară sens. Viaţa.. e cel mai preţios cadou pe care un om îl primeşte.

Viaţa e frumoasă, şi dacă ţi-o pierzi căutând "avuţia" ai să ţi-o pierzi alergând după niste hârtii blestemate.. şi parcă-i un scop pe care pentru a-l atinge ai nevoie de multe zero-uri.. ai sa ajungi să regreți profund.

Însă ea e frumoasă din alte puncte de vedere, trebuie doar sa priveşti in direcţia potrivită , şi să ai pe lângă tine oameni pozitivi, căci dacă-i ai poţi spune că ai totul. Orice lucru dacă-l faci cu oamenii potriviţi,e diferit. Adică, sunt sigur că m-aş distra mai bine cu 4 prieteni buni bând apă plată, decât cu alţii 10 care-s nişte cunoştinţe.. Nu totul este legat de bani, deşi in zilele noastre banul este cheia. Şi când te duci la biserica ai nevoie de bani.. defapt, de la naştere până la moarte banii-s nelipsiţi..

Şi mergând pe stradă realizez cu stupoare că nimeni nu mai ştie cum e să zâmbeşti cu sufletul, toţi afişând nişte grimase ca după sesiuni intense la dentistul.. Oameni mergând cu feţe parcă pentru poker, sau, în alte cazuri cu măști. Înţeleg că nu poţi zâmbi ca un tâmpit 15 ore din 24, că ar fi deplasat, însă ce e prea mult e prea mult. Omul zilelor noastre este un robot programat să muncească 8 ore pe zi la modul "te omoară luni - te-nvie vineri" .. Că, înainte sclavilor li se dădea apă și mâncare, acum el trebuie să își procure mâncarea, primind niște hârti.

Şi cum ziceam într-un alt articol, ce e prea mult, strică şi ajungi la bătrâneţi să regrete că au petrecut o mare parte din viaţă muncind.. Nu insist pe tema asta că deja am vorbit destul.

Vezi totuși postul > Top 5 regrete

Degeaba ai tu bani mulţi daca ti-ai vandut sufletul pentru a face rost de ei..

 Ipocrizia specifica sezonului..

S-au dus sarbatorile de iarna, si totodata perioada cand toata lumea subit se afla sub magia unei sarbatori crestine de mult uitata, care doar promoveaza consumul. Toata lumea e mai buna, toti sunteti mai buni dar dupa ce se duce si revelionul si mahmureala care vine la pachet cu el totul revine la normal de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Apoi urmeaza faza in care incepe scoala/serviciul si fiecare se da mare despre locurile in care a fost cu cine a fost si ce a facut, si sa nu uitam, desigur, cati bani a "spart".

La naiba cu voi toti si cu toata ipocrizia asta, cand oare o sa inceteze? Ipocrizia ne-a cuprins pe toti si se regaseste in fiecare domeniu aproape. Preotii niste mafioti ipocriti cu sutana, politistii niste fraieri cu chipiu carora le sclipesc ochii mai rau decat unei prostituate cand a fost concediata si vede "obiectul muncii" , politicienii niste unelte cu costum care-si tarasc fundurile pline de basini in JEEP-uri consumand mai mult decat un sat intreg din Africa si care promit o viata mai buna, desigur, daca-i alegem pe ei..
Si lista poate continua, numai ca nu vad dece as sta sa ma gandesc la fiecare parte a sistemului bolnav in care am crescut si crestem.. M-ar intriga mai rau, m-ar face sa rabufnesc mai tare iar posturile mele ar devenii oarecum necivilizate si lipsite de orice bun simt practic.. Oricum nu stiu daca v-a citii cineva vreodata acest blog in afara de mine..

La naiba cu luminitele de Craciun, la naiba cu pomii plini de luminite si la naiba cu criza.