LOC DE DAT CU GANDUL

Se pare că nu doar blondele excelează la capitolul IQ sub nivelul mării, tipic lor.. Nu-s misogin, dar video ăsta e sexy stupid funny, haha. Enjoy!(dati pe 480 de pixeli pt o calitate mai buna)

Blogul lui Tudor Chirila

Mă uitam pe ZeList , un site ce monitorizează tot ceea ce ține de blogosferă, twittosferă blabla. Nu despre asta e vorba, ci despre blogul lui Chirilă, care conform acelui site de monitorizare, este pe #1.

Curios, mă apuc să citesc. STUPOARE, șoc, entuziasm, extaz. Articole, și posturi foarte interesante și variate. Dar ce îmi place și apreciez cel mai mult este faptul că vorbește despre viață așa cum este ea, cum mulți n-o fac, preferând să tacă.


Și am stat puțin pe blog, am citit și tot citit până când am dat de "Gaga Show".



Și am mai dat și de LOVAFONE, LoLz

Cât de departe mă poate purta melodia asta, filme grave. Îmi "mutilează" mintea şi stimulează imaginaţia. Asta DA! muzică, nu porcăriile comerciale de la radio. Aş vorbi cu păcat dacă aş generaliza, încă mai există muzică ce încântă , însă puţină.

Radiophobia?

 

 

 

 

Într-o vară ascultam radio zi de zi. Ascultam Kiss FM, era un concurs cu premii în EURO şi visam să văd tufa de ieuroi. Adică, oricine ar vrea să câştige bani, dar puţini "joacă". Dezvoltasem o ditamai fobia la anumite melodii gen Picbul sau Andreea Blănică, pentru că nu ascultam din "plăcere", ci să mai anim puţin atmosfera în timp ce lucram ca muncitor necalificat pe "moşie". Parcă mi se rupea splina de fiecare dată când auzeam  unele melodii, începuse să mă doară. Asta până când la plictiseala m-am decis să caut şi alte posturi, şi am dat de Naţional FM. Chiar plăcută muzica lor, adică muzică indigenă 100% , oldies cum ar spune un cunoscător. Oldies are goldie, se ştie.

Radioul din copilarie.

Dacă mă gândesc mai bine, dintotdeauna am ascultat radio. Când eram mic adormeam cu Antena Satelor în surdină,  şi de obicei pe la ora 10-11 după ce se întuneca şi astfel aflam şi eu că s-a dus ziua, că trebuie să merg acasă să mai şi mănânc. De obicei când mă prăbuşeam în lumea viselor dulci o făceam într-un stil mare de om foarte curios, cu piese de teatru. Ascultam şi vizualizam totul, era un interesant joc de imaginaţie.

Şi adormeam ascultând la piesele de teatru ale căror actori aveau nişte voci atât de mature că parcă cuvintele mă sfâşiau pe interior , în sensul bun. Iar de trezit, mă trezeam cu imnul României care începea [cred] pe la 7 fără ceva, după care urma ora exactă. Nici nu dădea ora exactă că eu deja eram intrat în priză şi îmi găseam imediat ceva de făcut, de spart şi distrus. Rupeam în două jucăriile, la propriu, în special maşinile , cream scenarii de accidente după ce mă plictiseam de ele, iar uneori mai primeau şi daună totală.. xD


Mă mai duceam la peşte uneori, dis de dimineaţă, că ştiam că pe la ora aia se duc pescarii adevăraţi  XD , prindeam eu pe cineva, îi cunoşteam pe toti şi aşa aveam cu cine sta. Mai mă intorceam de abia pe la 4-5 după masa. Eram în lumea mea, şi nimeni nu îndrăznea măcar să încerce să mă scoata din ea. Nici măcar n-ar fi avut de ce să facă asta. Cele mai happy momente erau cele când venea concediul părinţilor, şi veneau cu marfă de distrus pentru mine [multe jucării] pe care le făceam praf în maxim o săptămână. Saci întregi!
Mişto rău vremurile alea, acum copii pescuiesc virtual, şi se duc la plimbare pe gugăl ărt cu prietenii de pe feisbuc...

Enjoy.

Oameni buni.. Au fost sau.. nu mai sunt?!

E trist,  doar când mă gandesc la cum sunt unii de egocentristi şi superficiali, parcă-s din plastic.. Mă minunez sau poate mă oripilez nici nu ştiu, dar nu-i a bună. Mi-aş dori să pot face ceva in această privinţă şi să găsesc o cale să-i trezesc din somnul parcă "cel de moarte".. Dar nu e vorba doar compatrioţii noştri iubiţi care nu se mai satură de o eternă şaormă cu usturoi.. Ci mă refer la nivel global, că omul s-a împotmolit şi nu mai vrea să iasă din nămol ..


Şi-s toţi nişte cocalari ţâfnoşi, toţi visând la aceleaşi căcaturi materiale, mergând cu nasurile pe sus că deh, cine mai e ca ei !? Cu orizonturile lor înguste și aspiraţii restrânse sau lipsă, purtănd caractere stereotipizate cu agresivitatea specifică.
Şi parcă, totuşi , cocalăii ăia-s pe cât de proşti pe atât de fericiţi.. Probabil din prea multă fericire, creierul se atrofiează permiţând astfel funcţionarea acestuia fără să consume prea mulţi neuroni.

Ce inseamna sa fi fericit, defapt ? 

Viaţa-i frumoasă, prea frumoasă să se prăpădească facând lucruri fară sens. Viaţa.. e cel mai preţios cadou pe care un om îl primeşte.

Viaţa e frumoasă, şi dacă ţi-o pierzi căutând "avuţia" ai să ţi-o pierzi alergând după niste hârtii blestemate.. şi parcă-i un scop pe care pentru a-l atinge ai nevoie de multe zero-uri.. ai sa ajungi să regreți profund.

Însă ea e frumoasă din alte puncte de vedere, trebuie doar sa priveşti in direcţia potrivită , şi să ai pe lângă tine oameni pozitivi, căci dacă-i ai poţi spune că ai totul. Orice lucru dacă-l faci cu oamenii potriviţi,e diferit. Adică, sunt sigur că m-aş distra mai bine cu 4 prieteni buni bând apă plată, decât cu alţii 10 care-s nişte cunoştinţe.. Nu totul este legat de bani, deşi in zilele noastre banul este cheia. Şi când te duci la biserica ai nevoie de bani.. defapt, de la naştere până la moarte banii-s nelipsiţi..

Şi mergând pe stradă realizez cu stupoare că nimeni nu mai ştie cum e să zâmbeşti cu sufletul, toţi afişând nişte grimase ca după sesiuni intense la dentistul.. Oameni mergând cu feţe parcă pentru poker, sau, în alte cazuri cu măști. Înţeleg că nu poţi zâmbi ca un tâmpit 15 ore din 24, că ar fi deplasat, însă ce e prea mult e prea mult. Omul zilelor noastre este un robot programat să muncească 8 ore pe zi la modul "te omoară luni - te-nvie vineri" .. Că, înainte sclavilor li se dădea apă și mâncare, acum el trebuie să își procure mâncarea, primind niște hârti.

Şi cum ziceam într-un alt articol, ce e prea mult, strică şi ajungi la bătrâneţi să regrete că au petrecut o mare parte din viaţă muncind.. Nu insist pe tema asta că deja am vorbit destul.

Vezi totuși postul > Top 5 regrete

Degeaba ai tu bani mulţi daca ti-ai vandut sufletul pentru a face rost de ei..

Top 5 regrete?  Stai.. Ce!?

E ironic parcă atunci când descoperi o lecţie de viaţă ascunsă într-un loc destul de superficial în ziua de astăzi. Nu ştiu cum am ajuns să citesc The Guardian, dar sunt de părere că pentru cei mulţi topul acela este doar o curiozitate, şi nimic mai mult de atât.
Însă dacă priveşti în direcţia potrivită poţi vedea mai multe decât poţi crede. Asta presupune observaţie fară pic de asociere.

Oamenii-s ciudaţi, adică.. nu ciudaţi ci diferiţi şi în acelaşi timp la fel. Suntem "turnaţi" pe aceleaşi tipare atât fizic cât şi psihic, în acest sens, poţi spune că oamenii sunt egali, că defapt nu sunt şi nu vor fi vreodată. Egalitatea de şansă există, în schimb.


Cel mai mare regret al oamenilor pe patul de moarte este legat de prea multă muncă, sistemul ne-a răpus transformându-ne în nişte furnici corporatiste.. Un om munceşte o bună perioadă din viaţa sa, dacă nu toată viaţa.. Nici nu mă miră , şi cred că oarecum e normal să munceşti însă nu trebuie să uiţi că eşti om până la urmă.


Al doilea este legat de aşteptările oamenilor în legătură cu alţi oameni. Adică unii oameni îşi trăiesc viaţa făcând pe plac altora şi nu cum ar fi fost normal, cred că şi eu aş regreta profund dacă aş fi genul. Sănătatea este o libertate ce îţi oferă opţiuni şi alternative pe care nu le observi decât atunci când o pierzi sau este prea târziu.. Şi astfel oameni "scienţi" de sfârşit observă că nu au făcut nimic pentru ei şi viaţa lor, nu şi-au urmat visele..

Apoi intervin regretele legate de exprimarea liberă a sentimentelor.. Să ţi în tine e dureros, că cei din jurul tău nu au idee despre zbuciumul interior pe care îl pot creea cuiva doar din lipsa comunicării..

Nu mai conteaza averea la sfarsit..

E curios cum aceste regrete nu sunt nici unele legate de lucruri materiale că pe patul de moarte oricum omului nu îi mai pasă lui de bani, să fi prea avar să faci asta.. Asta e problema omului modern - setea de avuţie şi afundarea într-o manie materială cu cât mai multe zero-uri..

În concluzie, ia atitudine să nu ajungi să regreţi la bătrâneţi.