0
Când "ticăitorul" intră in acţiune, şi parcă incepe să dicteze şi asculţi fiecare bătaie a inimii, te simţi viu şi totul capătă alt sens. Şi parcă treci peste orice când se întâmplă asta distrugând orice obstacol.
Şi te îndrăgosteşti.. Cât de înălţător poate fi! Şi prost se poate numi cel care nu ascultă de eul interior , dacă nu cumva prost e puţin spus. Se ştie că sentimentele nu sunt întotdeauna binefacătoare, şi că poţi suferi.. Însă a trecut mult timp de când nu mai m-am şimţit viu. Iar dacă aş fi uitat cum e, sunt sigur că nu dura mult şi apărea o muza pe neaşteptate cu un iz de parfum dulce distrugând barierele realităţii şi facându-mă să "pic în dragoste" ..
Nu m-aş putea suporta dacă aş face abstracţie de ceea ce simt, să tac meschin şi să merg mai departe.. Probabil m-aş îmbolnăvi la bătrâneţe doar gândindu-mă, şi poate am să şi regret.. Şi o dorinţă rebelă parcă loveşte precum o dependenţă severă. E dependenţa de momentele alea, când parcă ţi se taie respiraţia şi timpul se opreşte subit.. Te simţi ca un lunetist, doar că nu apeşi un trăgaci ci o tastatură.
Totul devine blurat, şi nu mai şti nimic însă simţi apăsarea din piept. Mii de fluturi vor afară şi tu parcă eşti neputincios. Te amăgeşti şi parcă te gândeşti dacă nu cumva momentul în care ai realizat de sentimentul de reţinere pe care l-ai avut şi nu l-ai ascultat a fost o greşeală. Dar faci abstract de existenţa lui şi partea aia poate că mai visătoare continuă parcă să spere neîncetat accentuând gustul amar al dezamăgirii carevasăzică vine..
Ce să faci şi cu sentimentele astea.. Sunt ale naiba de mlădioase, însă le poti fractura de nu eşti atent.
joi, 29 martie 2012
Le wild feelings kick in.
Când "ticăitorul" intră in acţiune, şi parcă incepe să dicteze şi asculţi fiecare bătaie a inimii, te simţi viu şi totul capătă alt sens. Şi parcă treci peste orice când se întâmplă asta distrugând orice obstacol.
Şi te îndrăgosteşti.. Cât de înălţător poate fi! Şi prost se poate numi cel care nu ascultă de eul interior , dacă nu cumva prost e puţin spus. Se ştie că sentimentele nu sunt întotdeauna binefacătoare, şi că poţi suferi.. Însă a trecut mult timp de când nu mai m-am şimţit viu. Iar dacă aş fi uitat cum e, sunt sigur că nu dura mult şi apărea o muza pe neaşteptate cu un iz de parfum dulce distrugând barierele realităţii şi facându-mă să "pic în dragoste" ..
Nu m-aş putea suporta dacă aş face abstracţie de ceea ce simt, să tac meschin şi să merg mai departe.. Probabil m-aş îmbolnăvi la bătrâneţe doar gândindu-mă, şi poate am să şi regret.. Şi o dorinţă rebelă parcă loveşte precum o dependenţă severă. E dependenţa de momentele alea, când parcă ţi se taie respiraţia şi timpul se opreşte subit.. Te simţi ca un lunetist, doar că nu apeşi un trăgaci ci o tastatură.
Totul devine blurat, şi nu mai şti nimic însă simţi apăsarea din piept. Mii de fluturi vor afară şi tu parcă eşti neputincios. Te amăgeşti şi parcă te gândeşti dacă nu cumva momentul în care ai realizat de sentimentul de reţinere pe care l-ai avut şi nu l-ai ascultat a fost o greşeală. Dar faci abstract de existenţa lui şi partea aia poate că mai visătoare continuă parcă să spere neîncetat accentuând gustul amar al dezamăgirii carevasăzică vine..
Insa e tarziu, si maine , de vrei sau nu , e o noua zi...
Şi parcă e un proces în continuă mişcare, când se goleşte creierul umplând inima, când invers. Şi te gândeşti dacă nu cumva sperai la mult prea mult, şi nu are cum sa se ''materializeze'' , şi îti vine a renunţa. Dar nu, nu e aşa şi subit speranţa revine făcându-şi prezenţa simţită prin presiunea abdominala ce-o resimţi...
Ce să faci şi cu sentimentele astea.. Sunt ale naiba de mlădioase, însă le poti fractura de nu eşti atent.
Category aroganţe, funky, gânduri in eter, lucruri pozitive, melancolie întinată, post spontan, povestea mea, wild feelings
Trimiteți un comentariu