0
A trecut ceva vreme de la ultima mea postare. Am decis să iau o mică pauză din scris, nu ca m-aș fi plictisit, ci doar pentru că am fost semi-ocupat. Pur si simplu nu-mi venea a scrie, și nici că m-am forțat. Poate că aș fi găsit / avut subiecte, dar nici unul demn de o postare nouă.
Am fost temporar, din păcate, plecat din orașul meu plictisitor. La Timișoara mai exact, și țin să spun „fain loc” , asta folosind limbajul celor de acolo. Mai să spun că mă îndrăgostisem de orașul acela, și nu că nu l-aș mai fi vazut până atunci, ci pentru ca el pur și simplu m-a acaparat. L-am vizitat înainte dar doar în trecere. Una este să treci pe acolo, și alta să locuiești acolo, chiar și temporar.
Totul era „fain” acolo, de la oameni la locuri. Mentalitatea este foarte diferită, și nu degeaba se spune ca in vest oamenii gândesc altfel. Ajungi să cunoști foarte multe persoane, și totodata să realizezi că orașul este viu. Poate simțeam așa și din cauza faptului că vineam din Argeș, locul unde oamenii își cam țin „nașii” la etajul 14.
Motivul pentru care am plecat acolo a fost munca. A fost ceva lejer și plăcut, oricum :)
Și revenind la subiectul Timișoara, țin să spun că am străbătut aproape fiecare străduță în parte, pe bicicleta dar și pe jos, iar cu toate astea, parcă tot răsare o părere de rău că nu am profitat mai tare. Dar uneori eram obosit, și trebuia să mai ascult și „corpul” care îmi striga să dorm. Dormeam 4-5 h pe noapte, dar erau îndeajuns încât să mai am puterea de a ieși la o cafea înainte de muncă, cât și o bere [dupa muncă] după o plimbărică relaxantă prin piața Unirii, aka centru. Desigur, din când în când mă răsplăteam pe langa berica cea de toate zilele, și cu cate o pizza sau un mec. Nu mă puteam abține! Hâhâ!
Și din nou se pare că am deviat de la subiect... Rămăsesem la Timișoara și la cum sunt oamenii. Nu știu dacă pot descrie cu exactitate, însă am să îmi dau toată silința.
Și cum poți descrie mai bine decât printr-un exemplu.
Păi mergi pe bulevard, este soare. Vezi o „duduie” cochetă cu ochelari, și evident, stârnind atracția arunci o privire. Ea îți zâmbește suav, iar tu rămâi puțin șocat, ea fiind a 4-a fată care face asta.
O altă situație care m-a uimit plăcut a fost când încercam să găsesc un xerox. Nu am idee daca era student respectivul, dar, întrebându-l unde pot găsi un xerox acesta fără să ezite îmi spune „Stai puțin!” [o.0] după care își scoate telefonul mobil și sună pe cineva. Evident, m-a adus pe „calea cea bună”. Și exemplele pot continua.
Nivelul de civilizație este foarte ridicat. Și revin din nou la părerea mea, poate cred astă fiindcă sunt din Argeș, și mai exact din LoganLand, unde dacă ești șofer de Logan te crezi golan.
Să nu mai spun de faptul că în anumite zone unde nu-s piste pentru bicicletă, mergând în spatele „pietonilor” foarte relax, la un moment dat cineva s-a întors și și-a cerut scuze spunând că n-a știut că-s acolo, făcându-mi loc. Din nou o situație care m-a lasat perplex, gen [o.0]. Și mai sunt faze de genul acesta, de bun gust, dar care nu îmi vin in minte acum.
Cu acestea find zise, aștept o zi însorită ca de primăvara, să fie demnă de melodia asta. Defapt, aștept primăvara!
Ooo da! A străns un MILION! Geniali HAARP CORD, știam!
vineri, 11 ianuarie 2013
Si atunci mi-am zis.. What the F!
A trecut ceva vreme de la ultima mea postare. Am decis să iau o mică pauză din scris, nu ca m-aș fi plictisit, ci doar pentru că am fost semi-ocupat. Pur si simplu nu-mi venea a scrie, și nici că m-am forțat. Poate că aș fi găsit / avut subiecte, dar nici unul demn de o postare nouă.
Am fost temporar, din păcate, plecat din orașul meu plictisitor. La Timișoara mai exact, și țin să spun „fain loc” , asta folosind limbajul celor de acolo. Mai să spun că mă îndrăgostisem de orașul acela, și nu că nu l-aș mai fi vazut până atunci, ci pentru ca el pur și simplu m-a acaparat. L-am vizitat înainte dar doar în trecere. Una este să treci pe acolo, și alta să locuiești acolo, chiar și temporar.
Totul era „fain” acolo, de la oameni la locuri. Mentalitatea este foarte diferită, și nu degeaba se spune ca in vest oamenii gândesc altfel. Ajungi să cunoști foarte multe persoane, și totodata să realizezi că orașul este viu. Poate simțeam așa și din cauza faptului că vineam din Argeș, locul unde oamenii își cam țin „nașii” la etajul 14.
Motivul pentru care am plecat acolo a fost munca. A fost ceva lejer și plăcut, oricum :)
Și revenind la subiectul Timișoara, țin să spun că am străbătut aproape fiecare străduță în parte, pe bicicleta dar și pe jos, iar cu toate astea, parcă tot răsare o părere de rău că nu am profitat mai tare. Dar uneori eram obosit, și trebuia să mai ascult și „corpul” care îmi striga să dorm. Dormeam 4-5 h pe noapte, dar erau îndeajuns încât să mai am puterea de a ieși la o cafea înainte de muncă, cât și o bere [dupa muncă] după o plimbărică relaxantă prin piața Unirii, aka centru. Desigur, din când în când mă răsplăteam pe langa berica cea de toate zilele, și cu cate o pizza sau un mec. Nu mă puteam abține! Hâhâ!
Și din nou se pare că am deviat de la subiect... Rămăsesem la Timișoara și la cum sunt oamenii. Nu știu dacă pot descrie cu exactitate, însă am să îmi dau toată silința.
Și cum poți descrie mai bine decât printr-un exemplu.
Păi mergi pe bulevard, este soare. Vezi o „duduie” cochetă cu ochelari, și evident, stârnind atracția arunci o privire. Ea îți zâmbește suav, iar tu rămâi puțin șocat, ea fiind a 4-a fată care face asta.
O altă situație care m-a uimit plăcut a fost când încercam să găsesc un xerox. Nu am idee daca era student respectivul, dar, întrebându-l unde pot găsi un xerox acesta fără să ezite îmi spune „Stai puțin!” [o.0] după care își scoate telefonul mobil și sună pe cineva. Evident, m-a adus pe „calea cea bună”. Și exemplele pot continua.
Nivelul de civilizație este foarte ridicat. Și revin din nou la părerea mea, poate cred astă fiindcă sunt din Argeș, și mai exact din LoganLand, unde dacă ești șofer de Logan te crezi golan.
Să nu mai spun de faptul că în anumite zone unde nu-s piste pentru bicicletă, mergând în spatele „pietonilor” foarte relax, la un moment dat cineva s-a întors și și-a cerut scuze spunând că n-a știut că-s acolo, făcându-mi loc. Din nou o situație care m-a lasat perplex, gen [o.0]. Și mai sunt faze de genul acesta, de bun gust, dar care nu îmi vin in minte acum.
Cu acestea find zise, aștept o zi însorită ca de primăvara, să fie demnă de melodia asta. Defapt, aștept primăvara!
Ooo da! A străns un MILION! Geniali HAARP CORD, știam!
Trimiteți un comentariu